Despre energie, oameni și viitor: voci ale Ambasadorilor Comunităților Energetice

În cadrul proiectului NRGCOM, am dezvoltat o rețea a Ambasadorilor Comunităților Energetice. Aceștia joacă un rol esențial, contribuind la creșterea gradului de conștientizare și a vizibilității beneficiilor pe care Comunitățile Energetice le pot aduce cetățenilor, administrațiilor locale și comunităților. Prin implicarea lor directă, Ambasadorii pot facilita adoptarea unor modele energetice participative și sustenabile.

Comunitățile Energetice înseamnă colaborare, încredere, implicare locală și beneficii care pot ajunge direct la oameni: costuri mai mici la facturi, sprijin pentru consumatorii vulnerabili, utilizarea mai eficientă a energiei produse local și o mai mare capacitate a comunităților de a decide împreună, pentru binele comun.

Pentru a înțelege mai bine aceste teme, am reunit câteva perspective de la Ambasadorii NRGCOM: Andrei Ceclan (SAMER), Mihaela Damian (Primăria Municipiului Brașov), Oana Guțu (Asociația de proprietari DH Cristian) și Olimpia Nicolae (Cooperativa de Energie).

De ce este important rolul Comunităților Energetice în tranziția energetică a României?

Andrei Ceclan: Este o întrebare foarte bună, ținând cont că deja de câțiva ani tot vorbim de și că scopul lor e clar definit în legea românească. Vrem conform Directivei Europene și a transpunerii în legislația noastră să susținem consumatorii vulnerabili, să creștem competitivitatea economică a IMM-urilor și să reducem emisiile de gaze cu efect de seră. Dar dincolo de asta, concret, Comunitățile Energetice iată că devin nu doar oportune ca ambiție socială, economică sau climatică, ci chiar necesare pentru a rezolva probleme concrete, devin vehiculul prin care putem să materializăm aceste deziderate. De ce? Pentru că în aproape toate cazurile dorim să le facem în jurul prosumatorilor, nu doar al consumatorilor. Dorim să le facem pentru a valorifica mai eficient excedentul de energie al prosumatorilor, injectat în rețea, în primul rând pentru consumatori și prosumatori din proximitate, din chiar conturul energetic definit al Comunității Energetice. Prin asta, creștem beneficiul atât al prosumatorilor, cât și al celor care primesc energie excedentară, dar mai ieftină. Prin asta susținem consumatorii vulnerabili. Prin asta reducem direct impactul emisiilor de CO2. Rolul Comunităților Energetice în tranziția energetică poate fi astfel legat, în mod direct, de cele trei mari categorii de prosumatori:

Prosumatorii rezidențiali: se grupează într-o Comunitate Energetică, cu scopul de a partaja producția locală - este cazul următorului val de fotovoltaice: cele de la bloc. Este, de fapt, singura opțiune pentru locuitorii de la bloc, să producă și să-și împartă energia printr-o Comunitate Energetică, posibil suprapusă cu chiar asociația de proprietari/locatari. Cealaltă variantă, ține de gruparea prosumatorilor cu case individuale, care partajând energie între ei, având eventual și stocare, se ajută reciproc, beneficiază și ei de prețuri mai bune pentru valorificarea energiei și, foarte important, astfel agregați devin utilizatori activi de rețea.

Ce este un utilizator activ de rețea? Cel care știe și controlează automat cât, când și cum produce, stochează și consumă energie în raport cu rețeaua. De ce avem nevoie de utilizatori activi de rețea? Pentru că tranziția energetică de la consumator la prosumator nu este suficientă. Dimpotrivă, dacă credem că devenind prosumator, devenim și independenți energetic, este doar un mit. Avem nevoie și mai mult de rețea, să luăm energie atunci când nu producem, să dăm energie atunci când avem excedentară, dar nu în orice condiții. Vrem să luăm energie ieftină din rețea și vrem să dăm, dacă se poate, energie eficient și când e bine plătită în rețea. Ca prosumator, vrem să evităm creșterea nivelului tensiunii în rețea, în miezul zilei când producția (excendentară) este maximă, pentru că astfel ajungem nu prosumator, ci “prosumator vulnerabil”: în loc să producem și să ne acoperim consumul, suntem deconectați de la rețea cu sursa pentru că acționează protecția la supratensiune și ajungem să consumăm din rețea.

Utilizatorul activ de rețea este unitatea fundamentală a Comunității Energetice, care agregat cu fiecare membru al comunității dă forță, predictibilitate și control, atât comunității în sine în atingerea obiectivelor de mai sus, cât și operatorilor de rețele electrice în care comunitatea funcționează.

Prosumatorii publici: după valurile de sume nerambursabile din ultimii ani și peste 800 MWp instalați în fotovoltaice pe școli, grădinițe, licee, clădiri de primării etc., iată că și în aceste cazuri, distribuite în toată România, dar cu relevanță pe plan local în fiecare oraș și sat în parte, avem producători mici și mulți, care în miezul zilei își acoperă consumul și chiar îl depășesc cu brio din ce produc pe acoperișuri, mai ales vara în vacanțele copiilor. Ce facem cu aceste excedente, cum le valorificăm? Individual, la nivel de școală de exemplu, printr-o compensare contabilă a ceea ce supra-producem (vara) cu ceeea ce vom fi consumat (iarna), dar dezavantajoasă economic, cu presiunea pe rețeaua electrică și pe furnizorii de energie.

Cum altfel putem valorifica producția solară de pe acoperișuri sau chiar de pe ogoare pentru acoperirea consumului de energie din clădirile publice și aferente altor servicii de utilitate publică - iluminat stradal, încărcare stații vehicule electrică în parcări publice, încărcare autobuze transport public local, pompaj termoficare? Răspunsul vine tot de la înființarea și operaționalizarea unor Comunități Energetice la nivelul autorităților publice locale, iar mai mult în acestea se pot introduce și consumatori vulnerabili, care să fie susținuți cu energie livrată prin rețea din sursele locale regenerabile ale primăriei.

Prosumatorii IMM-uri: este și cazul lor, atunci când într-un contur energetic comun, de exemplu un parc industrial, se asociază pentru a-și cumpăra energia și serviciile energetice în comun (audituri energetice, de exemplu), pentru a-și partaja energia produsă local, precum și stațiile de încărcare vehicule.

Îndeplinim astfel cele trei ambiții expuse în legislație pentru Comunitățile Energetice, dar concret cu impact direct și indirect în fiecare caz în parte.

Care sunt principalele provocări legislative care inhibă dezvoltarea Comunităților Energetice?

Olimpia Nicolae: Principalele provocări legislative care încetinesc dezvoltarea Comunităților Energetice în România sunt strâns legate de transpunerea incompletă a legislației UE, lipsa unor definiții și proceduri clare, dificultăți de acces la rețea, regim de taxare și tarife nefavorabile, restricții privind partajarea energiei și lipsa unor mecanisme clare de guvernanță și sprijin.

Care sunt condițiile esențiale pentru ca o Comunitate Energetică să funcționeze eficient?

Oana Guțu: O Comunitate Energetică funcționează atunci când este construită în jurul oamenilor, nu doar al tehnologiei. Sunt esențiale încrederea, un scop comun și participarea activă a membrilor, astfel încât beneficiile să fie înțelese și împărțite echitabil. Oamenii trebuie să simtă că nu sunt doar consumatori, ci parte dintr-o inițiativă comună care produce valoare pentru întreaga comunitate.

De ce s-ar implica cetățenii într-o Comunitate Energetică, ce beneficii concrete pot avea?

Mihaela Damian: Participarea într-o Comunitate Energetică poate oferi cetățenilor beneficii mult mai ample decât simpla reducere a facturilor la energie. În esență, aceste inițiative creează posibilitatea unei implicări directe într-un model local de producere, gestionare și utilizare a energiei, în care beneficiile economice și sociale rămân în comunitate. Un beneficiu important este creșterea independenței și securității energetice la nivel local. Într-un context marcat de volatilitatea prețurilor și de incertitudinile pieței energetice, Comunitățile Energetice pot oferi cetățenilor mai multă stabilitate și predictibilitate în ceea ce privește accesul la energie.

Totodată, aceste structuri permit accesul colectiv la investiții și tehnologii care, individual, pot fi dificil de implementat sau de susținut financiar, precum sisteme fotovoltaice, soluții de stocare a energiei, infrastructură pentru mobilitate electrică sau platforme inteligente de management energetic. Astfel, tranziția energetică devine mai accesibilă și mai incluzivă, chiar și pentru gospodăriile vulnerabile sau pentru cetățenii care nu dispun de resurse individuale semnificative.

Un alt beneficiu relevant este faptul că valoarea economică generată prin producția locală de energie poate fi reinvestită în comunitate. În numeroase exemple europene, veniturile obținute sunt direcționate către proiecte locale, eficientizarea clădirilor publice, sprijin pentru consumatorii vulnerabili sau dezvoltarea unor servicii comunitare suplimentare. În acest mod, Comunitatea Energetică devine nu doar un instrument tehnic, ci și un mecanism de dezvoltare locală și solidaritate socială.

În egală măsură, Comunitățile Energetice au capacitatea de a consolida participarea civică și sentimentul de apartenență la comunitate. Implicarea cetățenilor în procesele decizionale și în definirea direcțiilor de dezvoltare poate contribui la creșterea încrederii între cetățeni, administrație și actorii locali, generând o cultură a colaborării și a responsabilității comune în raport cu tranziția energetică.

Care ar fi obstacolele, atunci când vine vorba de înființarea sau funcționarea unei Comunități Energetice?

Andrei Ceclan: Lipsa legislației secundare, care să le operaționalizeze concret, lipsa modelelor funcționale în sensul exemplificărilor de mai sus, nu doar al unor comunități care au luat startul, dar cu impact minim și replicare redusă, lipsa susținerii autentice venită dinspre autoritățile centrale.

Puteți menționa un exemplu inspirațional pentru dezvoltarea Comunităților Energetice?

Olimpia Nicolae: un exemplu inspirațional este comuna Buteni (județul Arad). Acolo, administrația locală a sprijinit peste 100 de gospodării să instaleze panouri fotovoltaice prin programul „Casa Verde”, reducând astfel costurile energiei electrice și emisiile de CO₂. În plus, primăria ia în calcul formarea unei Comunități Energetice care ar permite nu doar autoconsum, ci și împărțirea și chiar vânzarea energiei produse local, cu obiectivul pe termen lung de a transforma localitatea într-una independentă energetic. Acest exemplu este important deoarece arată cum implicarea autorităților locale și a cetățenilor poate transforma o comunitate într-un model de tranziție energetică.

Comunitățile Energetice sunt, așadar, mai mult decât un instrument tehnic al tranziției energetice. Ele sunt o invitație la colaborare locală, la încredere și la folosirea mai inteligentă a resurselor pe care comunitățile le au deja. Prin vocea Ambasadorilor NRGCOM, devine mai clar că energia viitorului se construiește atât prin infrastructură, cât și prin oameni informați, implicați și pregătiți să acționeze împreună.